BIBLIOTECA ON-LINE. De la autor la cititor

Ianuarie 17, 2008

AUREL DAVID – „Vin dinspre soare-răsare cu tot ce am scris“

Filed under: autori si carti — ARP @ 3:44 am

Mi s-a apărut tentantă, chemătoare, intenţia dlui Artur Silvestri de a colabora la alcătuirea unui volum de mărturisiri literare. De aceea am şi purces la aşternerea pe hârtie a rândurilor ce urmează.
Eu sunt un copil de pripas. Aşa m-au considerat prietenii mei de joacă din fosta comună Ferdinand, Movila de astăzi din Ialomiţa. Vorbele lor mi-au rămas în memorie. Mi le-am însuşit ca pe ceva personal. Eram singurul din cartierul de lângă gară, poate chiar din sat, care avea statutul „de pripas“. Fusesem înfiat de către o familie de ceferişti căreia îi muriseră trei copii de mici, tocmai din târgul Buzăului, şi adoptat ca fiu al Bărăganului, pe la frageda vârstă de trei ani şi câteva luni.

O verişoară, aflată pe atunci elevă la Şcoala normală din Călăraşi, m-a învăţat într-o vacanţă de vară să citesc. La cantonul de cale ferată de la marginea satului nu aveam cine ştie ce cărţi, aşa că împrietenindu-mă cu Sile, băiatul învăţătorilor Sârbu, am aflat prilejul să mă afund în universul cărţilor acelei familii. Univers pe care l-am „devorat“ pe parcursul ciclului primar, citind mai bine de jumătate din numărul cărţilor rânduite într-o cochetă şi primitoare încăpere de care nu dispuneam la casa părinţilor adoptivi.

În clasele şase-şapte ale Şcolii elementare din Feteşti-Gară, mi-a deschis orizonturile nebănuite, pe care începeam să le intuiesc, profesoara de limba şi literatura română, tânără absolventă a Facultăţii de filologie din Bucureşti, ale cărei vorbe le sorbeam oră de oră. Pe atunci, tovarăşa profesoară Tanţa, dându-ne ca temă, în clasă, povestirea unor întâmplări adevărate, mi-a remarcat „compoziţia“ în faţa întregii clase:„Bravo, Aurele! Mâine-poimâine o să avem ocazia să citim din creaţiile tale!“ A fost o încurajare căreia nu i-am dat prea mare importanţă.Mai târziu, prin 1952, elev instructor de zbor fiind la Şcoala de pilotaj din Sânpetrul Braşovului, am pus pe hârtie însemnările unei zile din nemaipomenita şi temerara noastră activitate şi le-am trimis redacţiei „Scânteii tineretului“. Nu peste multă vreme, în pagina I a publicaţiei mi-a apărut reportajul „Zburătorii“, stârnind bucuria, admiraţia colegilor, a comandanţilor mei. Spusele profesoarei Tanţa începeau să se adeverească.

Cu trecerea timpului, orizonturile mele literare s-au lărgit. Citeam orice. Aproape toate gazetele vremii. Urmând cursurile Facultăţii de filologie din Cluj, am pătruns şi mai abitir în lumea creaţiei autohtone şi universale, nu numai din cauza obligaţiilor bibliografice recomandate de profesori, conferenţiari, asistenţi, ci şi pentru că mi-a plăcut să citesc. Orice. Clasici ai literaturii universale (voi aminti doar câteva nume) Homer, Balzac, Hugo, Mann, Goethe, Witman, Flaubert, Stendhal, Stone, Clavell, France, Gorki, Bocaccio, Dostoevski, Verne, Tolstoi, Galsworthy, Maiacovski… I-am avut aproape, întotdeauna, pe Ion Creangă, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ion Lăncrănjan, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Nicolae Dragoş, Corneliu Leu, Ştefan Bănulescu, Adrian Marino, George Călinescu, Paul Anghel, Vasile Băran, Adrian Păunescu, Eugen Turturică, Mircea Săntimbreanu, Nichita Stănescu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade… Nu am avut şi nu am preferinţe. Este drept că „epoca televiziunii“ m-a cam lenevit, m-a determinat şi pe mine, ca şi pe alţii, să evadez, cumva, din plăcutul şi mereu ademenitorul tărâm al lecturii.De bună seamă că preocuparea scrisului a apărut şi a continuat încă din tinereţe, prin reportajele publicate pe la ziarele raionale, regionale, uzinale, ale gazetelor literare. Sub oblăduirea lui Mircea Sîntimbreanu, prin 1981,>>>>

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: