BIBLIOTECA ON-LINE. De la autor la cititor

August 22, 2010

Nr. 6/2010

Filed under: Fără categorie — ARP @ 1:06 am

FLORENTINA LOREDANA DALIAN – „Aceeaşi lună peste sat“

Nu mai e nici moara-n sat, Biserica, având sfinţii decoloraţi de vreme, îşi aşteaptă enoriaşii care-au plecat demult, iar străzile-s prea goale ca să mai poarte nume.

Doar cimitirul însoţeşte singurătatea puţinilor bătrâni rămaşi, străjuind măreţ de pe deal. Crucile veghează liniştea celor tăcuţi, flăcăi şi fete cândva, înlănţuiţi în horă. Nici horă, nici lăutari nu mai sunt. Doar porţile se vaită, amintind vioara. În colbul din stradă, copii nu se mai joacă, lunca tânjeşte după chiotele lor. Caii au murit de bătrâneţe, câinii de plictiseală. >>>>

__________________

AL. FLORIN ŢENE – „Florile Sarmisegetusei“

Unde eşti, slăvită  şi mândră cetate

La care mă închinam cu pietate?

Unde eşti cetate a lui Romul cu delirul şi uitarea?

Cu vinul oaspeţilor, cu parfumul ce inunda zarea?

Ooo! Nu e nimic în această sălbatică ţară.

Şi apa aici e , parcă, amară.

Ovidiu a spuso! Romă iubită, adevărul să-l crezi!

Vino aici în sălbăticie. Şi-ai să vezi. >>>>

__________________

VIOREL DARIE – „Adoris şi Kromia“


Dacă spiritul cititorului din zilele noastre ar putea face abstracţie de tot ce s-a creat în lumea largă în ultimele două milenii; dacă s-ar putea imagina o lume fără fascinantele realizări de talia romanelor lui Balzac, Dumas, Tolstoi, fără genialele simfonii ale lui Bethoven sau fără luminoasele picturi ale lui Raphael şi Leonardo da Vinci; dacă s-ar mai putea închipui o Italie fără grandoarea Veneţiei şi candoarea Genovei; dacă s-ar putea închipui o veche Eladă cu celebrele capodopere ale lui Phidias şi cu Acropole cea nouă încă necreate; ei bine, poate doar atunci spiritul – purificat de imagini şi concepte – ar putea ajunge la acel izvor de lumină străveche după a cărei puritate tânjim şi astăzi. >>>>

__________________

„Umor german la zi“ (selecţie şi traducere de VICTOR ŞTIR)

Pacientul: Spune-ti-mi adevarul, domnule doctor: Boala mea este

foarte rea?

Ce înseamna rea? Sa o spunem asa: Când va voi vindeca voi fi

renumit în toata lumea.

*

Doctorul de pe salvare catre asistenta începatoare: I-ati luat

pacientului nr. 12 sânge? Da, dar nu a curs nici o picatura peste sase

litri.

*

Pacientul: Si chiar, operatia acesta nu e atât de periculoasa?

Medicul: Am facut-o de o suta de ori.

Pacientul: Atunci m-am linistit…

Medicul: O data poate sa mai mearga! >>>>

__________________

EMILY DICKINSON – „Poezii de iubire“ (traducere din limba engleză de VICTOR ŞTIR)

EPIGRAMĂ

Aceasta e tot ce-am adus azi,

Si inima mea pe lângă,

Aceasta si inima mea si toate câmpurile,

Si toate ascunsele pajisti.

Fii sigur socoteste că te-as uita,

Ceva poate spune soarele,

Aceasta si inima mea si toate albinele

Ce se opresc pe trifoi. >>>>

__________________

RĂZVAN VOICU – „Războinicii munţilor“

A fost o vreme îndepărtată când mulţi oameni nu mai aveau energia de a se bucura de viaţă, când nu mai aveau speranţă că pe tărâmurile lor se vor asterne pacea si libertatea. Era vremea întunericului creat de imperiul lui Stredok si de generalii săi: Sapek, Taprek, Talmal, Aldruk si Elmer. Cele două râuri, care altădată scăldau cu apele lor un teritoriu cu o civilizaţie înfloritoare, creată în regate libere si pasnice acum adăposteau navele de război ale împăratului Stredok. Pe lângă minereurile de fier si bronz, arme si alimente pentru imensa lui armată, navele împăratului Stredok mai aduceau si sclavi care erau pusi să muncească pentru viitoarea resedinţă a sa: un palat imens de formă piramidală înconjurat de trei rânduri de ziduri. >>>>

__________________

CAMELIA IULIANA RADU – „Legendele Cetăţii Şinca“

— Sunt atât de multe cărţi şi toate vorbesc despre trecut. Cu cât citesc mai mult, cu atât am sentimentul că nu mai înţeleg nimic. Sunt prea multe presupuneri, e totul atât de greu! Istorie… Pentru ce? Viitorul este mult mai important.

— Nu parcurgi istoria pentru evenimentele ei. Dacă vei face asta, cu siguranţă că nu vei înţelege nimic.

— Atunci pentru ce?

— Pentru a învăţa să fii, să gândeşti. >>>>

__________________

ION UNTARU – „Vestitorul“

Într-un interviu despre „Poezia şi poeţii tineri”, cu destui ani în urmă, Perpessicius sublinia că „dacă în cartea unui debutant aflu o singură piesă de excepţie, înseamnă că am descoperit poetul. Abia după aceea îl voi analiza, plecând de la poezia în cauză”, (citat din memorie). Această opinie – oarecum sentimentală, este parţial discutabilă, fiindcă, adesea, după un debut nesemnificativ poate urma a doua sau a treia carte, care să-l aşeze pe autor în nobila tagmă a poeţilor timpului respectiv. La rându-mi, eu însumi un sentimental incurabil, mă înscriu în aserţiunea marelui eminescolog. >>>>

Anunțuri
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: