BIBLIOTECA ON-LINE. De la autor la cititor

Decembrie 22, 2010

Nr. 10/2010

Filed under: Fără categorie — ARP @ 11:41 am

„ARTUR SILVESTRI – Aşa cum l-am cunoscut“

Cum l-am cunoscut eu pe Artur Silvestri? Această carte mă face să-mi amintesc.

Era spre sfârşitul anului 1981, venisem de puţin timp în Bucureşti, pentru a fi unul din redactorii fondatori ai SLAST (Suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretu­lui). Apariţia unei noi reviste literare era neliniştitoare pen­tru ambele reviste literare de la centru, atât pentru Luceafărul cât şi pentru România Literară. Deşi cele două reviste erau în conflict iremediabil, faţă de noua apariţie aveau aceeaşi aversiune. Teama era de ideologie. Nu ştiu dedesubturile înfiinţării acestei reviste dar înclin să cred că a fost una din întâmplările benefice. Nu cunoşteam nici dedesubturile politice cum nu cunoşteam nici luptele lite­rare. Cunoşteam literatura, nu scriitorii, cu atât mai puţin conflictele mai mult sau mai puţin literare.

_________________

AL. FLORIN ŢENE: „Sonată pentru creşterea ierbii“


Cad ceruri peste alte ceruri în stele stinse de mult

zgura rămasă mocneşte lumină-n adâncuri,

stau pe-o piatră de gând şi ascult

tăcerea din versuri,

doar greierii ţiuind în urechi

coboară poteci printre rime

perechi

pentru despărţirea imaginată de noi care niciodată n-a avut loc, ne mai unesc şopârle şi şoşonii udaţi de ploi ce suflă alizee albastre în fluiere de soc.

*****

Cale lungă are poetul pe lumină călcând

cu călcâiele bătătorite de dor de ducă purtând la tâmple câte-o vină în apus ce-o duce şi acum în gând acolo Sus şi-n mână cu o floare ce se usucă.

*****

Cale lungă are Poetul călcând pe tăcerea ce vine, sorbind mierea cuvântului din ţâţa unei albine.

_______________

CEZARINA ADAMESCU – „Spre maluri care nu se surpă. Scriitori mureşeni în pagini dunărene“

 

A scrie despre cineva este, în primul rând, o dovadă de mare preţuire faţă de acea persoană. Cu atât mai mult când aceasta este un scriitor. Nu toţi scriitorii găsesc resurse lăuntrice pentru a-şi manifesta simpatia şi generozitatea faţă de confraţi. De ce? Din motive lesne de înţeles şi din atitudini pur omeneşti. Consideră că se află într-o oarecare rivalitate/competiţie şi a-l lăuda pe celălalt poate fi (cel puţin în ochii lor) o diminuare a nivelului lor. Să ne închipuim o scară care urcă spre înălţimi şi, pe treptele ei, oameni alergând şi înghesuindu-se care să ajungă în vârf. Va exista întotdeauna o oarecare îmbulzeală, aglomeraţie, îmbrânceală şi chiar eliminare a celor mai înceţi de picior, care mai şi gâfâie. Legea competiţiei. Trofeul nu-i e dat orişicui. Dar literatura/cultura nu înseamnă doar o scară spre cer. Există suficiente paliere şi coridoare pe care poţi merge nestingherit, fără teama că ai putea fi azvârlit într-o parte.

 

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: