BIBLIOTECA ON-LINE. De la autor la cititor

martie 31, 2011

NR. 3/2011

Filed under: Fără categorie — ARP @ 10:00 pm

RĂZVAN DUCAN – „Epistole către Adrian Păunescu“


Cartea „Epistole către Adrian Păunescu Carte de iubire, a apărut la Editura Tipomur în colaborare cu Editura Noul Pământ din Tg. Mureş, în anul 1998. De atunci alte întâlniri fascinante cu Adrian Păunescu, puse cu râvnă şi încântare de subsemnatul pe hârtie, apărute în diverse publicaţii şi cărţi, au completat fericit suma informaţiilor şi sentimentelor mele împărtăşite sau neîmpărtăşite despre poetul „ tineretului în adidaşi şi al generaţiei în blugi”. Şi nu numai ale lor. Tocmai de aceea prezenta carte este o ediţie revăzută şi adăugită. Cărţii iniţiale, căreia i-am respectat conţinutul, aproape ad litteram, cu trăirile şi întâlnirile avute, i-am adăugat alte trăiri şi întâlniri cu Adrian Păunescu. Ea conţine şi poezii, antume şi postume, dedicate acestuia. >>>>

_____________

RĂZVAN DUCAN – „Dumnezeiescu Ardeal“


Cu ziduri niciodată surpate în noi,

Dave ţintuite pe căciuli de sare,

Contemporana matematică n-are atâtea zerouri după unu,

Să afle anul nostru de descălecare. >>>>

______________

RĂZVAN DUCAN – „Cele mai frumoase 100 poezii“


Ideea de a realiza această colecţie, “100 – Cele mai frumoase poezii”, mi-a venit de la o anecdotă cu un venerabil ajuns la o sută de ani şi care a fost întrebat de un reporter care e secretul longevităţii sale centenare? Răspunsul mucalit dat unei asemenea întrebări, “Ce mai înseamnă azi o sută”?, mi-a sugerat întrebarea “Ce mai înseamnă azi o sută de poeme din biografia unui autor?” >>>>

______________

VIRGIL ANDRONESCU – „Chipul tău blând coborât din icoane mă ţine strâns sub pleoapă“


Mi-a fost elev. I-am simtit flacara launtrica ascunsa într-o mâna de om cu ochii dusi în fundul capului,dar arzoi si cautatori. L-am încurajat si a debutat în revista scolara ,,Ecouri Dunarene’’, mai întâi cu proza scurta si apoi cu versuri din ce în ce mai sincere. O vreme a avut probleme cu sanatatea si a disparut din paginile saptamânale ale revistei. S-a întors apoi cu rugul suferintei biruit, plin de viata si dupa absolvire mi-au placut gândul si ambitia lui de a publica un volum de versuri. De doua ori a selectionat poezii pentru el, s-a zbatut cu greutatile vietii si ,,mâna de om’’ a biruit. Cu mâinile plapânde a venit la mine si mi-a întins ca pe o ofranda extrem de pretioasa, primul sau volum de versuri intitulat ,,Poezii’’. >>>>

Reclame

martie 13, 2011

Nr. 2/2011

Filed under: Fără categorie — ARP @ 12:18 am

EUGEN DORCESCU – „Elegiile de la Bad Hofgastein“

Prolog

(Absenţa)

Absenţa e-o prezenţă negativă,

E-un gol, o aşteptare, o latenţă.

E moarte şi viaţă, deopotrivă –

Chiar Domnul, pentru simţuri, e-o absenţă.

De neatins fiind, şi nevăzută,

Asociind realităţi contrare,

Absenţa naşte jale şi frustrare

Şi-un gând de neputinţă absolută.

Ne-existând, nu poate să se-ascundă.

Ne-existând, nu-şi neagă evidenţa.

Egale-i sunt teroarea şi clemenţa… >>>>

_______________

MARIANA ZAVATI GARDNER – „Bacău – London înainte şi-napoi“

Are omul o viaţă şi o vârstă ce nu pot fi deduse din nici un act de identitate; ele se întind înapoi, după cum a întrevăzut Jung, pe un traseu bimilenar; se desfăşoară ca identitate şi structură pe o cale luminată cu insesizabile scânteieri ale lanţului AND; sau după cele confirmate de Cartea Cărţilor, pe durata vieţii a patruzeci şi două de generaţii, cât i-a tribut Divinităţii să se încerce cu om cu tot, de la Avraam prin David şi captivitatea babiloniană, până la a se naşte în Maria, ca Mântuitor, Fiul Domnului, cel care a făcut vădită legea dialectică a recuperării şi împlinirii divine a omului. A trecerii acestuia de la condiţia de rob la cea de prieten al Divinităţii. O dramă în trei acte, cu trecere, spre final, şi prin infernul captivităţii; o dramă a desfacerii din pânzele amăgirii care se numeşte trup. >>>>

______________

VASILE MIC – „Copacul de argint“

CHEMAREA LA MÂNTUIRE

Şi plantele

Sunt chemate

La mântuire.

****

Dintre ele,

Unele vor fi aruncate

În infern,

Altele vor creşte

În întuneric.

****

Pe noi,

Contemporanii

Plantelor

****

Mulţi ne vor întreba

Unde am ascuns

****

Lumina. >>>>

______________

VIRGIL ANDRONESCU – „Ultimele luni din viaţa umbrei mele“

Pentru Virgil Andronescu, literatura, poezia înseamnă un refugiu dramatic în alter-egoul său interior. Acolo unde simte că uneori viaţa se stinge. Numai iubita imaginară este chemată să-i reaprindă candela „aşa cum se face”. Îşi respiră propria existenţă poetică prin versuri textualiste, care se vor hermetice dar care uneori abundă de un exces de „balast”. Uneori răscolit de o sinceritate sarcastică, alteori abscons, între expresii cu iz de mătrăgună, poemele sale au acea ardere interioară care te subjugă citindu-le. >>>>

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.