BIBLIOTECA ON-LINE. De la autor la cititor

Martie 13, 2011

Nr. 2/2011

Filed under: Fără categorie — ARP @ 12:18 am

EUGEN DORCESCU – „Elegiile de la Bad Hofgastein“

Prolog

(Absenţa)

Absenţa e-o prezenţă negativă,

E-un gol, o aşteptare, o latenţă.

E moarte şi viaţă, deopotrivă –

Chiar Domnul, pentru simţuri, e-o absenţă.

De neatins fiind, şi nevăzută,

Asociind realităţi contrare,

Absenţa naşte jale şi frustrare

Şi-un gând de neputinţă absolută.

Ne-existând, nu poate să se-ascundă.

Ne-existând, nu-şi neagă evidenţa.

Egale-i sunt teroarea şi clemenţa… >>>>

_______________

MARIANA ZAVATI GARDNER – „Bacău – London înainte şi-napoi“

Are omul o viaţă şi o vârstă ce nu pot fi deduse din nici un act de identitate; ele se întind înapoi, după cum a întrevăzut Jung, pe un traseu bimilenar; se desfăşoară ca identitate şi structură pe o cale luminată cu insesizabile scânteieri ale lanţului AND; sau după cele confirmate de Cartea Cărţilor, pe durata vieţii a patruzeci şi două de generaţii, cât i-a tribut Divinităţii să se încerce cu om cu tot, de la Avraam prin David şi captivitatea babiloniană, până la a se naşte în Maria, ca Mântuitor, Fiul Domnului, cel care a făcut vădită legea dialectică a recuperării şi împlinirii divine a omului. A trecerii acestuia de la condiţia de rob la cea de prieten al Divinităţii. O dramă în trei acte, cu trecere, spre final, şi prin infernul captivităţii; o dramă a desfacerii din pânzele amăgirii care se numeşte trup. >>>>

______________

VASILE MIC – „Copacul de argint“

CHEMAREA LA MÂNTUIRE

Şi plantele

Sunt chemate

La mântuire.

****

Dintre ele,

Unele vor fi aruncate

În infern,

Altele vor creşte

În întuneric.

****

Pe noi,

Contemporanii

Plantelor

****

Mulţi ne vor întreba

Unde am ascuns

****

Lumina. >>>>

______________

VIRGIL ANDRONESCU – „Ultimele luni din viaţa umbrei mele“

Pentru Virgil Andronescu, literatura, poezia înseamnă un refugiu dramatic în alter-egoul său interior. Acolo unde simte că uneori viaţa se stinge. Numai iubita imaginară este chemată să-i reaprindă candela „aşa cum se face”. Îşi respiră propria existenţă poetică prin versuri textualiste, care se vor hermetice dar care uneori abundă de un exces de „balast”. Uneori răscolit de o sinceritate sarcastică, alteori abscons, între expresii cu iz de mătrăgună, poemele sale au acea ardere interioară care te subjugă citindu-le. >>>>

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: