BIBLIOTECA ON-LINE. De la autor la cititor

Septembrie 16, 2011

NR. 8/2011

Filed under: Fără categorie — ARP @ 4:24 pm

VIORELA CODREANU TIRON – „Darul iubirii“

Sunt năvala şi mângâierea valurilor

ce mor în nisipul fierbinte.

Sunt zvonul sirenelor

ce vine de prea departe de tine.

De ce ţi-e frică să atingi această mare?

prea plină de mistere unduitoare,

ce se sfarmă de maluri,

pentru a pleca mai departe?

Prinde măcar acest val

ce vine spre tine!

Şi strânge-l,

strânge-l în mâinile tale! >>>>

______________

GABRIELA MIHALACHE – „Clinica sinucigaşilor“

____________

VIORELA CODREANU TIRON – „Fără titlu“

 

Sunt năvala şi mângâierea valurilor

ce mor în nisipul fierbinte.

Sunt zvonul sirenelor

ce vine de prea departe de tine.

De ce ţi-e frică să atingi această mare?

prea plină de mistere unduitoare,

ce se sfarmă de maluri,

pentru a pleca mai departe?

Prinde măcar acest val

ce vine spre tine! >>>>

_______________

IOAN TODERIŢĂ – „Revelaţia şi relevanţa textului literar“

Poet, prozator dar şi un avizat şi temeinic critic şi istoric literar, Ioan Toderiţă încearcă să surprindă, cât mai fidel, viaţa literară gălăţeană, cu toate realizările sale, cu o precizie de invidiat. >>>>

 ________________

GEORGETA NEDELCU – „Exmatriculat din viaţă“

Nici o împrejurare importantă de la început şi până la sfârşitul acestui roman nu va fi relatată din auzite. Aici va fi povestit cu lux de amănunt, cât poate să  îndure răbdarea unei femei şi ce poate să înfăptuiască hotărârea unui bărbat. Mă refer la universul copilăriei, al adolescenţei şi al primei tinereţi. Acestea două din urmă fiind urmărite aproape întotdeauna ca o prelungire a celei dintâi, constituie miezul acestui roman. >>>>

_______________

VASILE MIC – „Scara de lumină“

Încă sunt tolerat

Ca un pustiu

Sub soarele

Pururi

Arzător.

Vreau să urc

Pe scara de lumină,

Dar cineva,

Nu ştiu cine,

Îmi zice

De hotărârea

Sinodului din Calcedon… >>>>

______________

IOAN TODERIŢĂ – „Războiul lui Puf“

Noaptea, cea din cer coborâtă, pândea cu ochi de ucigaş satul. Amurgul o purtase de mână din pădurea Gârboavele ca pe un orb ascultător şi, grăbit să-şi însoţească soarele în alte zări, o părăsi pe creasta dealului Iepureni. Astfel, privind dintr-un zarzăr al viei lui Drăguşan, noaptea întuneca cu orbire depărtarea lacului care sfârşea în Prut, în dealurile Basarabiei. Lacul, se auzea sub pământ, cum sufla în oglinda din carnea lui pâlpâirea stelelor, ca-n lumânări pentru cei morţi. >>>>

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: