BIBLIOTECA ON-LINE. De la autor la cititor

ILINCA NATHANAEL – „Artist“

Astăzi am pictat din nou. Privesc culorile care-mi ies din mână, parcă ar fi lumina din trupul meu. Şi, totuşi, trupul meu stă, stă nemişcat şi priveşte lumina care pătrunde printr-un loc neştiut, până departe în mine, într-o lume ce o port în mintea mea. Acolo eu călătoresc călăuzită de lumina aceasta venită de pretutindeni, ca să pot merge pe un drum neştiut încă de mine.

Pictez cu lumina aceasta care îmbrăţişeaza drumul întunecos pe care păşesc uşor într-o lume lăuntrică. Da, acum văd bine, eu nu mai sunt eu, eu sunt un copil, eu sunt o copilă ce aleargă îmbrăţişată de lumină pe un drum lăuntric, în întuneric. Parcă aş călători spre moarte, dar o moarte ce mă duce la învierea copilului din mine care devine o fecioară a cerului.

Copilul acesta se joacă cu lumina, întinde mâinile în sus şi zboară, pluteşte peste drumul de sub picioarele lui, care devine prăpastie de gând, prăpastie de cuvânt. Lumina aceasta pluteşte copilul peste prăpastie, lumina aceasta din lumea mea lăuntrică pătrunde în afară, prin mintea mea, prin trupul meu şi eu transform culorile devenite lumină, în ceva ce nici eu nu mai ştiu, dar totul devine lumină în pulbere de culoare.

Duc mâna la frunte ca să rostesc numele Tatălui şi înalţ ochii la cer. Dintr-o dată copilul din mine a ţâşnit în afară şi dansează cu mine, parcă am fi doi, dar într-o singură fiinţă, ce sunt eu. Înalţ ochii la ceruri şi văd norii albi pe un cer albastru violet ce îmbrăţişează pământul. Norii aceştia au început să danseze în jurul meu şi eu îi priveam uimită. Când m-am îndepărtat puţin de ei din nori s-a format dintr-o dată chipul Lui, chipul celui ce a fost pe pământ.

Copilul din mine a început să cânte iar eu am dus mâna la frunte să rostesc numele Tatălui şi să fac semnul crucii. Atunci lumina parcă mi-a purtat inima şi mâna în acelaşi ritm. Culorile s-au adunat pe hârtie în pulbere de lumina şi au pictat chipul Lui.

Am adormit cu pensula în mână rostind numele Lui. Când m-am trezit, copila din lumea mea adâncă, cânta un imn de slavă închinat Lui.

O poezie frumoasă e aceea care mă face să zâmbesc.

ILINCA NATHANAEL

Reclame
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: