BIBLIOTECA ON-LINE. De la autor la cititor

IONUŢ CARAGEA – Poetul – donator universal

Suntem mereu într-o cursă contra cronometru cu viaţa. Simţim nevoia de a şti cât mai mult, de a transcende de la o etapă la alta, pentru ca în final cunoştinţele noastre să fie moştenite de alte şi alte generaţii ce urmează. Însă cât anume din ceea ce am acumulat rămâne posterităţii? Toate visurile noastre, toate aspiraţiile, memoria clipelor intime, care este finalitatea lor? Să fie toate doar o moştenire lasată pământului?

Cred că la aceste lucruri m-am gândit când am început a scrie, concomitent cu trăirile profunde prin care treceam. Nu mi-am pus niciodată problema din ce anume curent literar fac parte, ce cărţi sau texte sunt mai importante. Am citit şi am rezonat cu mai mulţi scriitori, nu voi da nume, respectându-i pe toţi pentru felul în care au reuşit să transmită un mesaj. De la cine către cine?

Se spune că un poet fără har, fără inspiraţie divină, este doar un simplu versificator. Însă cine anume stabileşte cine are sau nu acest har? Şi mai mult de atât, suntem creatori sau translatori? Sau avem doar talentul culegătorilor de cuvinte, scrisul fiind un download ceresc? Să fie suferinţa singura cale prin care se produce această conexiune cu Dumnezeu?

Într-unul din poemele mele spuneam că… dacă la început a fost cuvântul, înseamnă că Dumnezeu s-a născut poet. Şi mai mult de atât am spus că… viaţa-i geometrie, simplă cum sunt Eu, însă Eu la pătrat egal Dumnezeu. Înţelege fiecare ce vrea, eu consider că mi-am găsit propria cale înspre marele adevăr.

Şi luând exemplul lui Iisus, cel care şi-a dat sufletul pe altarul dintre cer şi pământ, lăsând sângele său să spele păcatele umanitaţii, am decis să-mi asum rolul poetic de donator universal de cuvinte, iubiri, trăiri şi visuri cu speranţa să pot schimba ceva în lumea asta prin pilda propriei mele vieţi.

Nu pot fi indiferent la lucrurile care se întâmplă în jurul meu. Însă nu-i voi putea spune cititorului care este calea sa. Am şi eu contradicţiile mele. Între ceea ce simt şi ceea ce gândesc, între ceea ce gândesc şi ceea ce scriu. Mintea este uneori trădătoare de suflet. Dar asta mă face să-mi pun mereu întrebări… Eu nu vin cu o reţetă, eu vin cu o contradicţie. În interiorul contradicţiei se află cheia.

Mereu stâlcesc cuvântul plăcere. Iubirea nu-mi place când dă şi când cere… Sunt un extremist al iubirii. Acuma stau şi rescriu lumea. Şi cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viaţă.

IONUŢ CARAGEA (Caragea)

Reclame
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: