BIBLIOTECA ON-LINE. De la autor la cititor

JANET NICĂ – „Despre mine-le din mine“

Cu cât sunt mai artist, cu atât sunt mai singur.

Cred că ARTA este marea SINGURĂTATE.

„Singur“ este intensiv, nu extensiv, nu are grade de comparaţie, ci grade de gradaţie şi de degradaţie.

Pot fi, şi chiar sunt, foarte singur, dureros de singur, multiplu de singur.

Ca atare, NU COMUNIC, ci MĂ COMUNIC pe mine însumi, mie însumi.

Din această dilemă nu putem ieşi, decât prin altă… dilemă.

Filozofia, zice-se, învaţă musca să iasă din sticla astupată, sau peştele , din năvod.

Curat-murdară utopie !

ARTA presupune alt fel de metafizică, una interioară.

S-a observat că Răul VINE întotdeauna. Binele NU VINE niciodată.

El este CREAT, CONSTRUIT.

Se spune că ştiinţa începe de la măsurabil.

Umanul începe de la construire.

Din labirint nu poţi ieşi decât dacă, acolo, sub carapacea lui, îţi construieşti alt labirint, din care poţi ieşi, după voie.

Evoluţie de la DAT la CREAŢIE.

Energia naturală se manifestă prin explozie.

Energia uman-artistică se manifestă prin implozie.

Evoluţie de la zgomot la linişte, de la urlet la tăcere, de la accelerare la frână, de la expansiune la prizonierat .

Perigeul umanului este zâmbetul, apogeul lui e râsul, mac şi trandafir, stare de imponderabilitate, de cristalinitate, de eleganţă maximă.

Artiştii comunică prin implozie, prin pasivitate animată benevol, prin nevăzut, tăcere şi absenţă, prin nevedere.

Acolo, undeva, foarte sus, sau foarte adânc, oamenii umani devin flori îmbrăţişate prin arome.

Artele sunt parfumuri care leagă prin dezlegare şi apropie prin distanţă. De aceea, hai să fim parfumuri şi ne vom cunoaşte.

Altfel, dacă ne întâlnim, din întâmplare, faţă-n faţă, cu siguranţă nu ne vom vedea.

Numai întorcându-ne spatele, ne vom vedea cu adevărat.

Cred că doar în basme, în doine şi în colinde s-a jucat cinstit prin „a fost odată ca niciodată“, „ş-am încălecat pe-o şa“, prin „foaie verde“ şi LERUI LER, atrăgându-se atenţia că iluzia este iluzie, astfel, dez-iluzionând-o, în timp ce restul literaturii propunea ILUZIA drept realitate.

Realitatea e virus mortal. Arta este vaccin, injectare cu virus formal, care generează anticorpi şi rezistenţă la real. Este reacţie mimată la un pericol încarcerat, controlat şi manevrat.

Beneficiar este, acum, omul, nu ILUZIA, ca până acum.

A fi conştient că rolul e rol şi că iluzia este iluzie este marea victorie a literaturii. Altfel, e cădere în credinţă şi propagandă.

Pentru mine şi, cred, pentru toţi artiştii, CERUL este coniacul cu cele mai multe stele. Zilnic sunt beat de CER.

Dar, până ACOLO, mai este AICI.

De aceea, nu vă zic LA REVEDERE, ci LA NEVEDERE!

Numai singuri putem fi împreună!

Janet Nică

Reclame
TrackBack URI

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: